Cutia cu gânduri verzi


Un comentariu

Bilet spre „unde-o fi”

Mi se spune des că, la 27 de ani, ar trebui să am deja o familie, să mă apuc de făcut copii, să am o carieră măreață, însă copilul din mine nu vrea și pace. Vrea să se joace, să experimenteze, să trăiască aici și acum. Adultul îl tot aduce cu picioarele pe pământ: n-avem timp, n-avem bani, e periculos, e stupid, potolește-te.

Imagine Continuă lectura


2 comentarii

Prietenii necuvântători

Am promis la un moment dat că revin cu poze în care apar prietenii cu care locuiesc. Micuţii ăştia, trei la număr, îmi sunt tare simpatici. Avem o relaţie deosebită: le dau soare şi apă şi ei mă fac să zâmbesc. E un schimb echitabil.

Pe domnul aici de faţă l-am numit o perioadă „my new boyfriend”. Deşi pare ţâfnos, e un băiat tare de treabă. Degeaba sta el cu mâinile în şolduri şi cu burta la înaintare dacă are părul ăla vâlvoi. E de-a dreptul haois. Relaţia noastră de dragoste n-a durat mult, căci ne-am dat seama că ne potrivim mai repede ca amici decât ca iubiţi. Aşa că suntem buni prieteni şi ne distrăm minunat împreună. Eu îi fac duş iar el mă bucură cu verdele părului său. E drept, i-am greşit o dată şamponul iar urmările se văd şi acum. M-a înjurat o perioadă dar pentru că şi-a recuperat culoarea strălucitoare, a trecut peste.

Cel de-al doilea prieten a apărut în viaţa mea fix pe 1 iunie. De atunci ne bucurăm unul de celălalt, exact cum fac copiii. El se mai bucură foarte tare şi de soare, ceea ce, din păcate, nu pot să spun şi despre mine. M-am obişnuit să fiu activă noaptea şi să dorm ziua. Băieţelul ăsta dansează de la prima rază de soare, până la apus. Dă din burtică şi din cap şi scoate un sunet de tic-tac. Am greşit şi faţă de el, chiar azi dimineaţă, când nu voiam să aud nici pâs. Îmi doream să îmi ţiuie urechile de atâta linişte. Aşa că l-am exilat în bucătărie. I-am zis: „N-ai decât să dai din burtă până nu mai poţi!”. Constat că uneori chiar sunt o prietenă groaznică.

Cu prietena numărul 3 nu am o relaţie deosebită. Sau cel puţin nu aveam. Am lăsat-o o perioadă destul de lungă fără apă iar la un moment dat, tot schimbându-mi casele, am uitat la ce adresă am lăsat-o. Nu îmi plac florile în glastră care stau degeaba şi nu fac flori. Ar trebui să se numească buruieni. Acum am prins drag de doamna buruiană şi, pentru că o cheamă „arbore de cauciuc”, aştept să facă nişte cauciuc (dacă flori nu face) cât să imi confecţionez şi eu nişte balerini.


4 comentarii

Poza de feşăn 7

Nu e ea chiar o poza de fesan. De fapt nu e nimic fesan in ea. Voiam doar sa va arat ce s-a purtat anul asta in Vama Veche. Problema „Cu ce ma imbrac azi” se rezolva in Vama foarte repede: tendinta e „ce-mi pica in mana cand ies din cort”.

Mi-ar fi placut sa va aduc o poza fesan de pe plaja, dar nu m-am gandit sa fac :))

Si daca ti se face frig, imprumuti o bluza de la domnul prietenul si gata! La dans! Important e sa ai culori vii in suflet si pe degete, daca se poate.


3 comentarii

Poveste de la Sibiu

Am intarziat cu pozele. Prezint mii de scuze domniilor voastre si dau drumu’ la poveste. O poveste cu printi si printese care a durat 3 zile si 4 nopti (cu tot cu condusul prin somn). Sa vorbeasca pozele!

Am pornit la drum cu pletele in vant si unghiile vopsite.

V-am adus dealurile promise.

Ne-am declarat iubire vesnica.

Ne-am minunat de cat de bine ne potrivim.

Ne-am jucat.

Ne-am jucat si de-a divele.

Am observat ca ne place sa ne simtim dive si ne-am mai jucat putin.

Am intentionat sa fim seriosi.

„Iubita, ti-am zis ca vin maine acasa!”

Povestea asta are vreo 8 gb. Va urma…


7 comentarii

Tam tam tam tararatam… SI!

V-am mai zis treaba asta cu titlurile? Ca jurnalist, pot sa spun ca mi se pare foarte greu sa pui titlu unui articol. El trebuie sa contina cuvinte cheie (asta in presa online) si sa fie super mega sugestiv. De cand mi-am facut blogul, am zis ca o sa pun fix ce titluri imi vin. Fara nicio legatura cu textul. E blogul meu, fac ce vreau cu el, oooo, oooo.

Stiti filmuletul ala cu Pablo Francisco – Mexican Music? Nici eu nu il stiam. Dar cand am aflat, a devenit imnul excursiei de la Sibiu. Si mai sorbeam noi o ciorba, mai urcam pe un delusor, mai dadeam din picioare dintr-un telescaun, si se auzea deodata: SI!

Bun. Excursia a fost foarte faina. Traseul a fost cam asa: Sibiu – Medias – Sighisoara – iar Sibiu – Paltinis – Deva – Hunedoara – Cincis. Cred ca in total (cu plecarea din Bucuresti) am facut vreo 1500 km. Acum e momentul sa spun ca mi-a dat si mie Cristinica sa ii conduc diva-mobilul (fapt pentru care ii sunt recunoscatoare). La dus am fost super incanta. La intors… am simtit ce inseamna oboseala la volan. Diva-mobilul avea o schema: daca nu te dadeai cu gloss pe buze, nu pornea, nene. Nici acum nu imi explic cum a pacalit-o Cristi sa plece.

Dintre toate mi-a placut cel mai mult… Sibiul! Claaar! Acolo as vrea sa locuiesc la un moment dat. Adica atunci cand voi avea un sot si vreo doi copii simpatici. Si copiii astia sa fie la casele lor. Deci mai pe la batranete 😀 E un oras foarte frumos si destul de linistit.

In linii mari, ne-am plimbat prin cetati medievale, am mancat mancare buna dar si proasta, ne-am tavalit nitel pe iarba, am facut multe poze (cand zic multe, zic vreo 8 gb), ne-am tachinat si ne-am iubit, am cantat, am tipat din telescaun si am transpirat in telecabine, ziua ne-a fost cald si seara racoare, am baut vin, am discutat despre sex, apoi am baut iar vin si s-au batut cu zapada (eu ma ascundeam dupa aparatul foto).

Pozele am sa le primesc maine, daca voi fi cuminte. Promit ca am sa pun si aici cateva. Pana atunci, va fac cadou o poza artistica de care sunt destul de mandra.