Cutia cu gânduri verzi


Scrie un comentariu

Există ceva mai tare decât escape room-urile: mystery game

M-a invitat Bianca Ceică la un eveniment, că cică „O să fie mișto, hai cu mine”. Citesc titlul. „Repetiție cu public”. Ok, probabil vor fi câțiva actori care vor repeta o piesă de teatru și noi trebuie să îi admirăm în timp ce se bâlbâie sau încearcă să își amintească replici. Mbine, de ce nu?

De fapt, „Repetiție cu public” combină teatrul interactiv cu puzzle-urile de tip escape room. Te așezi la masă cu încă 4 prieteni, intră actorii în scenă, încep un fel de piesă de teatru, dispar toți într-o cameră alăturată de unde se aude, chipurile, o împușcătură. A avut loc o crimă.

Ei bine, ăsta e momentul în care îți lași berea, te ridici de la masă și devii, din spectator, detectiv. Cauți indicii prin toate încăperile, inclusiv la baie, vorbești cu actorii (trebuie să îți intri foarte bine în rol), iei notițe, faci poze și te consulți cu ceilalți membri ai echipei tale. Scopul? Să găsiți criminalul.
20151122_222456 Continuă lectura

Anunțuri


3 comentarii

Poveste de la Sibiu

Am intarziat cu pozele. Prezint mii de scuze domniilor voastre si dau drumu’ la poveste. O poveste cu printi si printese care a durat 3 zile si 4 nopti (cu tot cu condusul prin somn). Sa vorbeasca pozele!

Am pornit la drum cu pletele in vant si unghiile vopsite.

V-am adus dealurile promise.

Ne-am declarat iubire vesnica.

Ne-am minunat de cat de bine ne potrivim.

Ne-am jucat.

Ne-am jucat si de-a divele.

Am observat ca ne place sa ne simtim dive si ne-am mai jucat putin.

Am intentionat sa fim seriosi.

„Iubita, ti-am zis ca vin maine acasa!”

Povestea asta are vreo 8 gb. Va urma…


7 comentarii

Tam tam tam tararatam… SI!

V-am mai zis treaba asta cu titlurile? Ca jurnalist, pot sa spun ca mi se pare foarte greu sa pui titlu unui articol. El trebuie sa contina cuvinte cheie (asta in presa online) si sa fie super mega sugestiv. De cand mi-am facut blogul, am zis ca o sa pun fix ce titluri imi vin. Fara nicio legatura cu textul. E blogul meu, fac ce vreau cu el, oooo, oooo.

Stiti filmuletul ala cu Pablo Francisco – Mexican Music? Nici eu nu il stiam. Dar cand am aflat, a devenit imnul excursiei de la Sibiu. Si mai sorbeam noi o ciorba, mai urcam pe un delusor, mai dadeam din picioare dintr-un telescaun, si se auzea deodata: SI!

Bun. Excursia a fost foarte faina. Traseul a fost cam asa: Sibiu – Medias – Sighisoara – iar Sibiu – Paltinis – Deva – Hunedoara – Cincis. Cred ca in total (cu plecarea din Bucuresti) am facut vreo 1500 km. Acum e momentul sa spun ca mi-a dat si mie Cristinica sa ii conduc diva-mobilul (fapt pentru care ii sunt recunoscatoare). La dus am fost super incanta. La intors… am simtit ce inseamna oboseala la volan. Diva-mobilul avea o schema: daca nu te dadeai cu gloss pe buze, nu pornea, nene. Nici acum nu imi explic cum a pacalit-o Cristi sa plece.

Dintre toate mi-a placut cel mai mult… Sibiul! Claaar! Acolo as vrea sa locuiesc la un moment dat. Adica atunci cand voi avea un sot si vreo doi copii simpatici. Si copiii astia sa fie la casele lor. Deci mai pe la batranete 😀 E un oras foarte frumos si destul de linistit.

In linii mari, ne-am plimbat prin cetati medievale, am mancat mancare buna dar si proasta, ne-am tavalit nitel pe iarba, am facut multe poze (cand zic multe, zic vreo 8 gb), ne-am tachinat si ne-am iubit, am cantat, am tipat din telescaun si am transpirat in telecabine, ziua ne-a fost cald si seara racoare, am baut vin, am discutat despre sex, apoi am baut iar vin si s-au batut cu zapada (eu ma ascundeam dupa aparatul foto).

Pozele am sa le primesc maine, daca voi fi cuminte. Promit ca am sa pun si aici cateva. Pana atunci, va fac cadou o poza artistica de care sunt destul de mandra.