Cutia cu gânduri verzi


Scrie un comentariu

Există ceva mai tare decât escape room-urile: mystery game

M-a invitat Bianca Ceică la un eveniment, că cică „O să fie mișto, hai cu mine”. Citesc titlul. „Repetiție cu public”. Ok, probabil vor fi câțiva actori care vor repeta o piesă de teatru și noi trebuie să îi admirăm în timp ce se bâlbâie sau încearcă să își amintească replici. Mbine, de ce nu?

De fapt, „Repetiție cu public” combină teatrul interactiv cu puzzle-urile de tip escape room. Te așezi la masă cu încă 4 prieteni, intră actorii în scenă, încep un fel de piesă de teatru, dispar toți într-o cameră alăturată de unde se aude, chipurile, o împușcătură. A avut loc o crimă.

Ei bine, ăsta e momentul în care îți lași berea, te ridici de la masă și devii, din spectator, detectiv. Cauți indicii prin toate încăperile, inclusiv la baie, vorbești cu actorii (trebuie să îți intri foarte bine în rol), iei notițe, faci poze și te consulți cu ceilalți membri ai echipei tale. Scopul? Să găsiți criminalul.
20151122_222456 Continuă lectura

Anunțuri


Scrie un comentariu

O mostră din tabăra VIAȚA, o altfel de tabără

Îți amintești tabăra de la Tismana? Cât de tare m-am distrat atunci! Sau pe cea de la Căciulata? De aia de la Cocoș nici nu vreau să-mi amintesc! Sor’mea strângea posmăgei sub pernă, ca să aibă de rezervă când o apuca foamea, iar mie mi-a fost așa un dor de ai meeeei! Când au venit la jumătatea perioadei să ne viziteze, ne-am lipit de ei și n-a mai fost chip să ne lase acolo. Dar în rest, de toate taberele îmi amintesc cu drag.

Auzi, dar te-ai gândit vreodată că există copii care n-au ajuns niciodată în tabără? Adică există, clar există, dar ți-ai pus vreodată problema asta? Cei de la Fundația Noi Orizonturi nu doar că s-au gândit la ei, ci chiar i-au luat într-o mini-tabără organizată într-o sală de sport a unui liceu din București. Copii de la 7 până la 18 ani, din centre de plasament sau din apartamente sociale, au tras o mamă de joacă de-au simțit gustul taberei chiar și așa, într-o sală cu ecou.

DSC_0295 Continuă lectura


2 comentarii

Guest post semnat de Cristina Chirilă: Insula secretă

În tabăra de pictură de la Straja am cunoscut o tipă foarte talentată. Pictează, scrie, dansează şi mai şi râde din tot sufletul. Cristina Chirilă îşi va lansa luna asta o carte, dar despre asta o să scriu la momentul potrivit. Între timp, ca să vă demonstrez ce om talentat este, vă las să câteva fragmente scrise cu suflet de colega mea de cameră din tabără despre o excursie pe care a făcut-o în Thailanda. 

Insula secretă

Sătui de grimasele clienţilor, de frustrările şefilor, de sunetul excelului şi de rutina zilnică atât de enervantă, devenim parcă autişti în propria existenţă, ridicăm garduri între noi şi ceilalţi, ne cufundăm parcă într-o paralizie, într-o inerţie totală. Vine însă un moment când vrei să fii egoist, când ţi se apleacă de urâtul lumii şi simţi nevoia unei spălări lăuntrice care să ducă la lepădarea de semeni şi să readucă echilibrul existenţei. E un moment în care ai nevoie să ieşi din acest labirint, să îţi cauţi măsura, menirea, rostul în armonia universală. E ca un fel de reconectare la sursă, urmărind în mod inconştient o hartă a regăsirii. O clipă în care opreşti lupta cu demonii interiori, în care treceţi toţi de aceeaşi parte.

Simţeam nevoia aceea de a da bucurie simţurilor într-un sens cât mai cuprinzător, o obligaţie morală parcă de a maximiza plăcerea, de a trăi experienţe noi, de a găsi fericirea, de a călători în jurul lumii dacă e nevoie, măcar cât să ating această stare cu buricele degetelor. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Biblioteca Vie îți aduce cărțile cu titlurile ”Imigrant”, “Fost consumator droguri”, “Artist stradal”, “Femeie pilot”

Uneori îmi fac lunea programul de activităţi pe toată săptămâna, aşa că te anunţ din timp că se întâmplă ceva foarte frumos în weekend, mai exact între 9 și 11 mai. Oameni cu diverse experienţe se pun pe tavă în faţa ta, se lasă întrebaţi şi descusuţi, iar ăsta-i mare lucru. Nu ştiu unde te poţi duce să găseşti atâţia oameni deschişi la un loc.

Vorbesc aici despre Biblioteca Vie, un concept care mie îmi place foarte mult şi despre care am scris şi în postul anterior. Ca să n-o fac pe interesanta şi să te trimit acolo să citeşti, îţi zic şi aici care-i treaba.

biblioteca_vie Continuă lectura


Un comentariu

Bilet spre „unde-o fi”

Mi se spune des că, la 27 de ani, ar trebui să am deja o familie, să mă apuc de făcut copii, să am o carieră măreață, însă copilul din mine nu vrea și pace. Vrea să se joace, să experimenteze, să trăiască aici și acum. Adultul îl tot aduce cu picioarele pe pământ: n-avem timp, n-avem bani, e periculos, e stupid, potolește-te.

Imagine Continuă lectura


Scrie un comentariu

incubator107 se mută pentru o lună în Vama Veche, cu tot cu ateliere

_DSC1081

Proiectul incubator107 se mută pentru o lună în Vama Veche. Echipa vrea să ducă o iurtă și ateliere de gastronomie, jonglerie, telepatie, dans scoțian și coregrafii de grup, teatru labirint, improvizație, masaj, cosițe de Cosânzeană, olărit și multe altele la malul mării.

„Vama Veche a ajuns un loc murdar, aglomerat, zgomotos și nesigur. Cândva era un loc liniștit, ocrotit, în care oameni ai culturii schimbau idei de-a lungul serilor interminabile de discuții în jurul focului, improvizații muzicale și poezie. Era un loc atemporal și liber, așa ne-au povestit părinții noștri”, a afirmat Ștefana Popa, fondatoarea proiectului Incubator 107.

incubator107 este un proiect în care oricine poate învăța pe oricine orice, este viața de după birou”, a explicat Ștefana.

După doi ani, timp în care incubator107 a încurajat comunitățile din România să-și descopere pasiunile și să-și urmeze vocația, proiectul se mută pentru o lună în Vama Veche. Continuă lectura


3 comentarii

Echilibristică pe muchie de cuțit cu Andre Agassi

Recunosc, n-auzisem în viața mea de Andre Agassi până când o prietenă mi-a întins o carte: „Știu că n-ai treabă cu tenisul, dar o să-ți placă!”. Am răsfoit-o: ghem, rever, forehand. Mbine.

„Open. Autobiografie”, de tenismenul Andre Agassi, m-a prins atât de tare încât nu-mi mai trebuia somn, mâncare sau dans. Într-o zi, citeam mergând pe stradă, m-am asigurat că e verde, și am traversat. Am primit un sms: „Oana, nu mai citi în timp ce traversezi că te naibii vreun nebun”. Pur și simplu nu mă puteam opri din citit. Uneori merg blat cu RATB-ul , dar acum ajunsesem să-mi validez cardul de călătorie de fiecare dată, numai să pot citi liniștită.

Aseară, în loc să ies în club, am citit până pe la 4 dimineață. Din cauza asta am fost nevoită să anulez o întâlnire stabilită pentru azi, ceea ce n-am mai făcut demult, din câte îmi amintesc. Sunt om de cuvânt. Cartea asta e ca un drog: dă dependență. Te ține acolo, trăiești odată cu Agassi și te înfurie orice te întrerupe din citit, indiferent că îi zice job, foame sau telefon. Este o carte despre tenis, dar mai ales despre viața dinainte, de după și din timpul tenisului. Este despre viața unui om ambițios, dar sensibil. Continuă lectura