Am aterizat pe plaiuri bucurestene. Greu cu reacomodarea… Bucurestiul mi se pare la fel de gri ca in primul an de facultate.
Insa vacanta a fost foooarte colorata. Cred ca n-am mai avut o vacanta asa faina de vreo 4 ani. De Craciun, cel mai mult mi-a placut ca am colindat cu ai mei. Si nu orice colind modern, ci de-alea vechi, invatate de la bunici, cu fir epic si regionalisme. Anul trecut prin decembrie am inceput sa strang colinde de-astea vechi pe care le mai stiu doar cei foarte in varsta. Daca aveti versuri sau inregistrari ale colindelor din zona Dobrogei, dati un semn. Poate la un moment dat am sa public o carte cu colinde care nu au voie sa dispara.
Alta chestie misto care s-a intamplat, a fost ca ne-a vizitat oleleul cu ceata lui. Cei care nu sunt din Macin, n-au habar ce e un oleleu. M-am convins de asta vorbind chiar cu oameni din Tulcea. Oleleul este un barbat mascat care cutreiera orasul impreuna cu ceata sa in seara de Ajun. Acesta nu are voie sa vorbeasca, sa manance sau sa bea in acea seara. Scopul lui este sa alunge spiritele rele. Pentru ca povestea cu oleleul este destul de lunga si risc sa va ametesc, sfatul meu este sa cititi aici un articol pe care l-am scris in Avantaje.
De Sarbatori, la Macin, se intampla ceva de genul „A tunat si ne-a adunat”, dar nu in sensul rau. Toata lumea vine acasa. Din Timisoara, Bucuresti, Constanta, Iasi, Italia, Germania etc. Si uite asa in doar trei zile iti revezi fosti prieteni, fosti iubiti, amici din copilarie, vecini pe care i-ai si uitat. Nici nu trebuie sa ii cauti, ca sunt putine locuri de intalnire: daca e in cursul saptamanii, la restaurant (unde foarte rar se mananca) iar daca e weekend, in clubul de la Greci, localitate aflata la o aruncatura de bat de Macin. Nu te poti simti confortabil in niciunul din locurile mai sus mentionate. Daca nu e frig si fum, e fum si galagie. Deci porti discutii din seria „Ce ai mai facut?” cu oameni pe care nici nu mai stii de cand nu i-ai mai vazut, cu lacrimi in ochi (nu de emotie, evident, ci de fum), racnind din toti plamanii (nu ca esti suparat, ci din incercarea de a acoperi acel bum bum) si tremurand ca un caine la injectie. Dar ce mai conteaza, daca in sufletul tau e cald, liniste si aer curat? Te bucuri cum poti de reintalnire si iti juri ca data viitoare sa ramaneti in masina.
Am mancat o sarmaluta, am gustat un carnacior, am baut o gura de vin alb dulce (genial!), m-am holbat la brad si… a trecut Craciunul. De Revelion am sunat din trambita si ne-am adunat iarasi in Bucuresti. N-a fost vreo petrecere fiţoasa, cu rochii de seara si jde feluri de mancare. A fost un Revelion cu prieteni misto, in tricouri, cu gratar si narghilea, cu jocuri si lacrimi de ras. Am adus dovada:
Si pentru ca nenea pozarul m-a cam decupat, am decis sa pun prima poza doar cu mine. Tamtararam!
Sper ca am recuperat cu acest post cele 2 saptamani in care nu am scris niciun rand. Acestea fiind zise si aratate, va doresc un an in care sa faceti ce va pofteste inimioara! Sa fim sanatosi!
Cutia cu gânduri verzi 