Cutia cu gânduri verzi


Scrie un comentariu

Colinde din strămoși, duse mai departe de ceata lui Ionel Bucșitu din Jijila

De vreo trei ani, am treabă în seara de Ajunul Crăciunului de nu-mi văd capul. Când cârnații sunt gata și casa e pregătită de sărbătoare, plec cu tata la Jijila, satul lui natal, unde se strânge ceata pentru colinde. Numai bărbați între 35 și 70 de ani și eu. Mă ofer voluntar să le fiu șofer și fotograf, numai ca să ascult colindele alea vechi, cu tâlc și poveste. Mă bag printre ei, le fac poze și îi filmez și de cele mai multe ori colind și eu cu ei, din spatele aparatului. Pozele nu sunt grozave, iar filmările sunt de cele mai multe ori tremurate, dar sufletul meu e atâââât de plin!

În încercarea mea de a cunoaște mai bine tradițiile de la mine din zonă, am stat într-o seară la povești cu unchiul meu, Ionel Vasile, zis Bucșitu (fratele mamaiei din partea tatălui) și cu tanti Ilinca, soția sa. Unchiu’ Ionel are o voce de o recunoști din 20 (am făcut proba prin telefon anul trecut, când eram la București și am ratat serbarea de Crăciun de la căminul cultural) și tocmai de-aia e și liderul cetei. În plus, e unul dintre cei trei cei mai în vârstă și știe colindele pe de rost, vers după vers, fără să sară un cuvințel.

unchiu_ionel Continuă lectura

Anunțuri


Scrie un comentariu

Colinde pe plaiuri dobrogene

Gazde primitoare, arome de brad si cozonaci, pocnituri de bici si sunet de talangi – la sfarsit de an, va aduc o poveste dintr-un colt de Rai…

Colinde pe plaiuri dobrogene

Judetul Tulcea este harazit de Dumnezeu cu toate formele de relief: campie, deal, munte, delta si mare. Oamenii din aceste locuri pastreaza traditii ce dateaza din anii 1580, de pe vremea cand ciobanii au venit aici in transhumanta, cu oile din Lunca Dunarii.

Ca peste tot in tara, dobrogenii se bucura de sarbatorile de iarna si incearca sa pastreze traditiile transmise din mosi-stra­­mosi. In cea mai mare parte, acestea provin de la populatia geto-daca, peste care s-au suprapus elemente din cultura romana si slava, imbracate uneori in haina crestina.  Continuă lectura


Un comentariu

Păstrăm tradițiile de acasă

Acasă înseamnă Măcin, Jijila, Tulcea, în funcție de distanța de care mă aflu față de „acasă”. Acasă e Dobrogea, iar la mine acasă mai există oameni care se luptă să păstreze tradițiile.

Să vrei să păstrezi tradiția înseamnă să te plimbi, la cei 60, 70 bătând ușor spre 80 de ani, de la un capăt la altul al satului, în seara de Ajun, și să spui: „Nu mi-e frig, taică. Să merg cu mașina până colea, la nea Banea? Păi mai mult îmi ia să mă sui și să mă cobor”. DSC_0652

Înseamnă să cânți zeci de versuri și să retrăiești povestea colindului de parcă l-ai auzi prima dată.

Să vrei să duci obiceiurile mai departe înseamnă să-ți iei băiatul, care de-acu’ e flăcău, prin nămeți și ger, să-l plimbi pe la case de boieri, cu ceata și să-i dai o gură de rachiu. O să învețe el versurile fără să-și dea seama și când o avea și el nepoți, cum ai tu, o să continue să meargă cu ceata în sat, la colindat.

DSC_0677 Continuă lectura


7 comentarii

A plecat vacanta, cu trenul din Franta

Am aterizat pe plaiuri bucurestene. Greu cu reacomodarea… Bucurestiul mi se pare la fel de gri ca in primul an de facultate.

Insa vacanta a fost foooarte colorata. Cred ca n-am mai avut o vacanta asa faina de vreo 4 ani. De Craciun, cel mai mult mi-a placut ca am colindat cu ai mei. Si nu orice colind modern, ci de-alea vechi, invatate de la bunici, cu fir epic si regionalisme. Anul trecut prin decembrie am inceput sa strang colinde de-astea vechi pe care le mai stiu doar cei foarte in varsta. Daca aveti versuri sau inregistrari ale colindelor din zona Dobrogei, dati un semn. Poate la un moment dat am sa public o carte cu colinde care nu au voie sa dispara.

Alta chestie misto care s-a intamplat, a fost ca ne-a vizitat oleleul cu ceata lui. Cei care nu sunt din Macin, n-au habar ce e un oleleu. M-am convins de asta vorbind chiar cu oameni din Tulcea. Oleleul este un barbat mascat care cutreiera orasul impreuna cu ceata sa in seara de Ajun. Acesta nu are voie sa vorbeasca, sa manance sau sa bea in acea seara. Scopul lui este sa alunge spiritele rele. Pentru ca povestea cu oleleul este destul de lunga si risc sa va ametesc, sfatul meu este sa cititi aici un articol pe care l-am scris in Avantaje.

De Sarbatori, la Macin, se intampla ceva de genul „A tunat si ne-a adunat”, dar nu in sensul rau. Toata lumea vine acasa. Din Timisoara, Bucuresti, Constanta, Iasi, Italia, Germania etc. Si uite asa in doar trei zile iti revezi fosti prieteni, fosti iubiti, amici din copilarie, vecini pe care i-ai si uitat. Nici nu trebuie sa ii cauti, ca sunt putine locuri de intalnire: daca e in cursul saptamanii, la restaurant (unde foarte rar se mananca) iar daca e weekend, in clubul de la Greci, localitate aflata la o aruncatura de bat de Macin. Nu te poti simti confortabil in niciunul din locurile mai sus mentionate. Daca nu e frig si fum, e fum si galagie. Deci porti discutii din seria „Ce ai mai facut?” cu oameni pe care nici nu mai stii de cand nu i-ai mai vazut, cu lacrimi in ochi (nu de emotie, evident, ci de fum), racnind din toti plamanii (nu ca esti suparat, ci din incercarea de a acoperi acel bum bum) si tremurand ca un caine la injectie. Dar ce mai conteaza, daca in sufletul tau e cald, liniste si aer curat? Te bucuri cum poti de reintalnire si iti juri ca data viitoare sa ramaneti in masina.

Am mancat o sarmaluta, am gustat un carnacior, am baut o gura de vin alb dulce (genial!), m-am holbat la brad si… a trecut Craciunul. De Revelion am sunat din trambita si ne-am adunat iarasi in Bucuresti. N-a fost vreo petrecere fiţoasa, cu rochii de seara si jde feluri de mancare. A fost un Revelion cu prieteni misto, in tricouri, cu gratar si narghilea, cu jocuri si lacrimi de ras. Am adus dovada:

Si pentru ca nenea pozarul m-a cam decupat, am decis sa pun prima poza doar cu mine. Tamtararam!

Sper ca am recuperat cu acest post cele 2 saptamani in care nu am scris niciun rand. Acestea fiind zise si aratate, va doresc un an in care sa faceti ce va pofteste inimioara! Sa fim sanatosi!


9 comentarii

Sarbatori de criza cu zapada pana-n gat

Azi dimineata m-am infofolit bine, mi-am pus libelula pe palarie, si am pornit spre serviciu prin zapada cat mine. Nu e de iesit afara, asta e clar. Totul se intampla in slow motion. Masinile, ratb-ul, cetatenii si muncitorii de la Drumuri si Poduri (luati si de aceasta data prin surprindere) se lupta cu zapada. Am ramas blocata in tramvai vreo 10 minute chiar in fata biroului meu, pentru ca tanti de conduce tramvaiul nu putea sa schimbe macazul caci inghetase. E atat de frustrant sa stii ca ai intarziat la serviciu, si desi mai ai doi pasi, nu ii poti face.

Buuun. Poate suna ciudat, dar, din unele puncte de vedere, ma bucur ca-i criza. Desi e luna cadourilor, lumea nu se inghesuie la cumparaturi (e posibil sa ma insel, caci inca n-am iesit dupa vanat cadouri). E mai liniste si mai liber prin oras.

Criza asta o sa ne faca sa stam mai mult pe acasa, ca doar n-avem bani, nu? Asa o sa incepem sa facem beteala din hartie creponata, ingerasi, felicitari cu bucatele de globuri pe ele. Alte idei nu-mi mai vin acum in minte. Astept sugestii de la voi. Ne vom apuca de impletit, pictat, decupat si lipit, si din manutele noastre dibace vor iesi cadouri minunate pentru cei dragi. Partea care imi place cel mai mult tine de familie. Ai mei vor sta acasa si vom impodobi bradul impreuna, vom gati, noi, fetele, iar tata, ca baiatul, va impopotona balconul de sarbatoare. Cat de tare ar fi sa gatim totul! De la maioneza pana la tort. Si astfel vom manca si sanatos.

Pe Mos il asteptam sub un pom artificial sau in glastra, ca sa fim eco. Il servim cu un pahar de vin rosu, de la tara (ca laptele l-am pus in piureul pentru Oana) si cu cozonac suta la suta bio. De cadouri am zis: hand made. In rest, de Craciun nu am pretentii prea mari. Vreau sa vina colindatorii carora sa le dam nuci, mere si covrigi, cum se facea cica inainte. Pentru un singur lucru am sa bat insa in masa: pentru caldura! Am tremurat destul pe ruta Drumul Taberei – Victoriei si inapoi, 5 zile pe saptamana.

Am sa adun toti „copiii” de la bloc si-o sa punem iarasi de-un derdelus. Probabil vor veni si cu copiii lor ca nah, a trecut ceva timp. Sa nu uit sa-i bat in teava lui Marius. Va amintiti ca teava de caldura era telefonul nostru, nu? Daca bateam de trei ori insemna ca e rost de-o joaca urgenta, de doua ori chemam la vorbitor si o data era beep.

Si ca sa-ncheiem cum trebuie anul, o sa dam o petrecere la unul din noi acasa cu mancare tot de-aia de casa, de la Craciun si bautura din banii de la colinde.

Hai ca suna chiar bine Sarbatorile pe timp de criza. Puneti mana si pictati, nu mai pierdeti timpul pe bloguri! 😀

Sa va fie cald!


3 comentarii

Ziua Indragostitilor

Urasc mediatizarea asta a Sarbatorilor. Beteala la kilogram, brazi din septembrie, Mos Craciuni pe toate drumurile, tone de articole de facut pentru serviciu despre Postul Craciunului, Mos Nicolae, Mos Craciun, Revelion, cadouri bla bla. E urat ce se intampla pentru ca lucrurile astea au distrus orice urma de bucurie din mine vis-a-vis de Sarbatori. Dar despre asta probabil voi mai scrie, caci deocamdata nu sunt maaaaaximum de furioasa.

La fel de foc si para sunt si de Ziua Indragostitilor. Nu am nimic cu indragostitii, ci cu sarbatoarea, care oricum nu e a nostra. E tot o strategie de marketing. Pe 14 februarie ni se baga pe gat chestii rosii si in forma de inimioare: bomboane, baloane, jucarii, felicitari, buchete de flori (uneori si artificiale), buchete de kitschuri. In ziua aia sa stiti ca sigur mi-e rau. Adica mi-e greata.

Ca sa evit macar anul acesta o astfel de stare, am zis sa fac un anunt din timp. Daca brazii au aparut din noiembrie, pot si eu sa fac un anunt cu referire la Ziua Indragostitilor tot din noiembrie, nu? Buuuun.

Iubitii, amantii, admiratorii si admiratoarele care au nevoie musai de o zi in care sa-si exprime dragostea infinita ce mi-o poarta, sunt instiintati prin acest post ca o pot face pe data de 15 februarie. Atunci va fi singura zi in care verdele meu se va asorta cu rosul la kilogram. Data de 14 februarie ramane ziua de nastere a surioarei mele, Teo. V-am dat totusi un motiv de sarbatoare.

Nici tie nu iti place Ziua Indragostitilor? Mana sus daca esti de acord cu mine! Hai, curaj! Si cei din spate! 😀