În tabăra de pictură de la Straja am cunoscut o tipă foarte talentată. Pictează, scrie, dansează şi mai şi râde din tot sufletul. Cristina Chirilă îşi va lansa luna asta o carte, dar despre asta o să scriu la momentul potrivit. Între timp, ca să vă demonstrez ce om talentat este, vă las să câteva fragmente scrise cu suflet de colega mea de cameră din tabără despre o excursie pe care a făcut-o în Thailanda.
Insula secretă
Sătui de grimasele clienţilor, de frustrările şefilor, de sunetul excelului şi de rutina zilnică atât de enervantă, devenim parcă autişti în propria existenţă, ridicăm garduri între noi şi ceilalţi, ne cufundăm parcă într-o paralizie, într-o inerţie totală. Vine însă un moment când vrei să fii egoist, când ţi se apleacă de urâtul lumii şi simţi nevoia unei spălări lăuntrice care să ducă la lepădarea de semeni şi să readucă echilibrul existenţei. E un moment în care ai nevoie să ieşi din acest labirint, să îţi cauţi măsura, menirea, rostul în armonia universală. E ca un fel de reconectare la sursă, urmărind în mod inconştient o hartă a regăsirii. O clipă în care opreşti lupta cu demonii interiori, în care treceţi toţi de aceeaşi parte.
Simţeam nevoia aceea de a da bucurie simţurilor într-un sens cât mai cuprinzător, o obligaţie morală parcă de a maximiza plăcerea, de a trăi experienţe noi, de a găsi fericirea, de a călători în jurul lumii dacă e nevoie, măcar cât să ating această stare cu buricele degetelor. Continuă lectura →