Cutia cu gânduri verzi

Rânduri scrise de mână, în cutia mea poștală

6 comentarii

Deși nici părinții mei nu îmi știu adresa din București, pentru că mă mut mai des decât niște oi aflate în transhumanță, ieri mi-am verificat cutia poștală. În pătrățica aia din metal jegos ședeau niște pliante care îmi recomandau cele mai bune pizze din oraș și un plic cu numărul apartamentului meu pe el. Semn că era chiar pentru mine.

Inițial am vrut să-l fac mototol alături de pliantele nesuferite, dar m-am gândit că aș putea măcar să arunc un ochi. Prin plic am zărit ceva ce m-a convins: scris de mână, cu pixul. Am rămaș șocată. Mai există oameni care scriu de mână? Și nu lista de cumpărături sau un ”La mulți ani” mâzgălit pe o felicitare pentru vreun coleg. O scrisoare, nene!

Am zis: ”Ok, asta trebuie să fie ceva important”. Ori mi-a scris administratorul pentru că nu mă găsește niciodată acasă să mă înjure, ori am vreun admirator secret care a reușit să-mi afle adresa.

Am desfăcut plicul și mi-am arunct ochii direct la încheiere: ”Cu sinceritate, Lili”. Poate m-a înjurat administratorul cu sinceritate sau admiratorul îmi spune tot cu sinceritate că o să mă urmărească până când o să-l dau pe mâna poliției.

De sub scrisoare se ivea un soi de broșură lucioasă de pe care întrezăream scris numai ”adevărul” scris cu litere durdulii și copilărești. Cum acest cuvânt îmi aduce aminte de un ceva foarte drag, am zis că scrisoarea merită citită.

”Întrucât nu am reușit să vă găsesc personal, m-am gândit să vă transmit prin această scrisoare câteva informații inportante”. Apoi zice ceva de răspunsuri biblice, ”Isus” și binele semenilor. Aha. Înțeleg.

Dezamăgire totală. Administratorul nici nu știe de existența mea și nu s-a prins că stau pe nașpa, iar admiratorul secret nu există. Bine că mi-a lăsat Lili un număr de telefon.

Anunțuri

6 gânduri despre „Rânduri scrise de mână, în cutia mea poștală

  1. oana, ai sunat? cuvantul „regat” nu cred ca are o conotatie pozitiva iar alaturarea lui cu Dumnezeu nu pare una fericita.

  2. Lili si vigoarea Verbului.Domnului prelinse zglobiu in patratica doamnei. E cat se poate de imperativa situatia, mai ales daca facem putina etimologie barbara si o traducem pe Lili intr-un indemn cultivator: Lis! Lis! dulce evocare de frumosi umeri de Magdalene, purtatori spasiti ai florii de crin, semn indelebil al inocentei pierdute.

  3. pot sa postez numarul ala de telefon pe unde apuc ?

    • Cum vrei. Nu-mi pasă. Bănuiesc că și-a asumat riscul ăsta. Și poate așa se găsesc mai mulți care îl iubesc pe Isus și fac o comunitate. De fapt, probabil există deja.

  4. Ciudata chestie :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s