Cutia cu gânduri verzi

Salvata de clopotel

3 comentarii

Cand astia mici se bucurau de ultima saptamana de vacanta, ma bucuram si eu cu ei. Nu de bucuria lor, ci de a mea. Luni, pe 13 septembrie, cand elevii si liceenii au pus mana pe ghiozdane, uniforme si flori, m-am gatit si eu cu camasa si pantofi seriosi si am pornit la serviciu. La fel de entuziasmata ca si elevii, dar nici pe departe ignoranta ca liceenii care fumau plictisiti pe langa scoli.

Am fost exact ca atunci cand schimbi un ciclu de invatamant, cand renunti la doamna invatatoare si dai de doamna diriginta, cand cunosti clase noi, altfel asezate decat ai fost tu obisnuit, cand nu stii la ce sa te astepti de la noii colegi, cand manualele miros a nou. Am dat de o altfel de sefa, de putini colegi, dar simpatici, de un birou mai mic, de o revista proaspata, ce mirosea a tipografie. Numele functiei mele este mult mai pompos decat precedentul si atat de mare pentru o fata asa mica cum sunt eu, incat imi da aripi sa zbooor pana la intalniri, sa vreau sa organizez evenimente, sa ma intalnesc cu oameni influenti, sa sun in stanga si in dreapta, cocotata pe tocuri.

Da, e bine la noul job. Sunt foarte entuziasmata iar in momentul asta, in care scriu, zambesc si mananc unt de arahide pe paine prajita, am senzatia ca pot muta muntii. La urma urmei, ce ma retine?

Anunțuri

3 gânduri despre „Salvata de clopotel

  1. eu ma bucur pentru tine, Oana! nu ca nu ti as fi spus-o si cand m ai anuntat, dar asa…pentru untul de arahide :). pup

  2. multumesc. mai era si de’la bun:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s