Măcinul, colţ de Rai cu Dunăre şi munţi
Astazi am trecut pe la redactia Avantaje si ce credeti ca mi-au vazut ochisorii? Articolul meu, scumpul meu articol despre Macin e asezat cu grija in paginile revistei Avantaje, editia de septembrie. Revista are un format nou si de aceea ma asteptam ca articolul sa arate altfel. Va mai spun ca puteti gasi revista pe piata cam pe miercuri si va fac un cadou, asa, de ziua mea, care a fost la inceputul lunii: fragmente din articolul cu care ma mandresc de atat amar de vreme. (Va avertizez ca e lung!)
Măcinul, colţ de Rai cu Dunăre şi munţi
Probabil ai auzit de Măcin din cărţile de geografie din gimnaziu. Dar ce altceva mai ştii despre Măcin decât că lângă acest orăşel se află cei mai vechi munţi din România şi printre cei mai bătrâni din Europa? Îţi voi povesti eu de ce trebuie să dai o fuga în judeţul Tulcea.
Prin natură, spre Măcin
Ca să ajungi la Măcin trebuie să treci cu bacul. Din start este palpitant, nu? Poţi alege ruta Brăila – Smârdan – Măcin sau Galaţi – I.C.Brătianu – Garvăn – Jijila – Măcin. Dacă alegi să vii pe la Brăila, de la Smârdan la Măcin vei avea ca tovarăş Bratul Vechi al Dunării care te va încânta cu nuferi înfloriţi, pescari, pasări graţioase şi sălcii unduitoare. Braţul Măcin va curge lin pe lângă drumul tău, iar când şoseaua se va curba brusc, ceea ce se întâmplă des, el va rămâne mereu în dreapta ta, tot timpul cu miros de Deltă.
Traseul pe la I. C. Brătianu îţi rezervă alte surprize. Nici nu vei coborî bine de pe bac, şi în faţa ta se va întinde un lac împânzit de sufăriş, cu apa liniştită, vegheat de un singur deal, uitat de Dumnezeu, Dealul Bugeag. Fotografiază cu ochii, cu sufletul şi cu Cannonul din dotare, şi mergi mai departe. Drumul îşi vede de-ale lui şi te poartă pe lângă cetatea Dinogeţia şi pe lângă ţăranii preocupaţi cu cele lumeşti, printre lanuri de grâu presărate cu maci plăpânzi şi hectare de viţă de vie.
Acum, că ai ajuns in Măcin, urcă la eoliană şi odihneşte-ţi privirea pe Munţii Măcin şi pe bătrâna Dunăre.
Parcul Naţional Munţii Măcinului
E adevărat că plăteşti cinci lei la intrarea in parc, dar aşa îţi cumperi liniştea şi bucuria sufletului şi a ochilor pentru perioada cât vei sta în Munţii Măcinului. Aceştia sunt tocmai buni pentru drumeţii, având mai mult altitudini de dealuri. Dar când vei ajunge pe cel mai înalt vârf, Ţuţuiatu, care are 467 m, poate nu vei simţi că ai cucerit lumea, dar vei vedea că şi la tine în suflet e la fel de linişte ca şi în jur şi vei simţi nevoia să inspiri, cu lăcomie, aerul curat. [...]
Plimbări pe Dunăre
Dacă Braţul Măcin te-a adus în siguranţă până la destinaţie, nu înseamnă că iese din peisaj. Rămâne mereu langă Măcin, spre încântarea localnicilor şi a turiştilor. Ţi-a plăcut plimbarea cu bacul mai mult decât orice traseu prin bătrânii munţi? Atunci bucuria ta nu va avea margini când îţi voi spune că te poţi plimba cinci ore cu vaporaşul, până la Peceneaga. Poţi cere escale pentru pescuit sau pentru plajă sau te poţi legana uşor. E la alegerea ta. Ca să te simţi ca în Deltă, sună-l pe Bekir la numarul 0745 183 552.
Zbor cu parapanta
Dacă te-ai căţărat prin munţi şi te-ai legănat pe Dunăre, acum e timpul să zbori. Cu parapanta, desigur!
Zborul cu parapanta este printre preferatele mele. Doar aşa poţi să afli ce simte o pasăre când e în aer. Nu are de ce să-ţi fie frică, deoarece zbori cu un instructor. Tu nu trebuie decât sa alergi atunci când ţi se cere. Inima o va lua la goană odată cu pasul tau grăbit, dar în momentul în care te desprinzi de sol, după ce eliberezi un ţipăt de bucurie, peste tot va fi linişte. Vei pluti uşor, vântul îşi va şuiera pe la urechi şi vei simţi o linişte nepământeasca.
Băieţii de la Aerial Club sunt aşa drăguţi, încât nici nu îţi cer bani pentru zbor. Dacă ţi-am stârnit interesul, dă click pe aerial.ro sau sună-l direct pe instructorul Albert Malaxa la numărul de telefon 0744 764 685 şi spune-i să ia parapanta cu două locuri.
Echitaţie printre munţi
O altă activitate pe care nu trebuie să o ratezi este călăritul. Echitaţie se poate face la Cerna, un sat aflat la 25 kilometri de Măcin. Şi cum în zonă sunt mulţi oameni de treabă, domnul Berca Marian, cel ce te va învăţa să-i spui calului „Dii!”, în loc de „Hai, puiule!”, se oferă să-ţi asigure şi transportul de la şoseaua principală până la padoc. Înainte să ajungi la destinaţie, îţi garantez că nu vei înceta să te miri de frumuseţea Munţilor Măcin şi nu vei putea ignora chemarea pădurilor la tihnă şi răcoare.
După ce primeşti echipamentul necesar şi înveţi să vorbeşti cu aceste animale superbe, poţi pleca, împreuna cu domnul Berca, ghid şi prieten bun al cailor, pe un traseu de 13 kilometri care se parcurge în şase ore. Vei merge la trap prin Munţii Măcinului şi vei alerga călare prin podgoriile de viţă nobilă.
Acolo sus, călare pe Cezar sau pe Mircea, vei simţi că eşti domniţă peste tot ţinutul. Că te mişti graţios iar părul îţi flutură in vânt. Chiar dacă tu ai parul scurt, şi chiar dacă Mircea e cel care se mişca ţanţoş.
La padoc se află patru cai, pe care îi poţi călări, împreună cu prietenii tăi, de luni până duminică, între orele 8 şi 17. Tariful din timpul săptămânii e de 10 lei/oră iar în weekend 15 lei/oră. Pe domnul Berca Marian îl poţi anunţa la numărul de telefon 0746 760 196, cu o zi înainte, că eşti gata de senzaţii noi.
Popasul Angelo
Când te întorci de la Cerna, la 10 km de Măcin, în zona localităţii Greci, te poţi opri să-ţi tragi sufletul la Popasul Angelo. Acesta e un loc umbros şi primitor, unde poţi mânca aproape tot ce-şi doresc papilele tale gustative.
Iată ce te sfătuiesc: să uiţi de poziţia înţepată, cu spatele drept, şi să te afunzi in scaunul de pe terasă. Contemplă lanurile de grâu din faţa popasului şi savurează cele mai bune prăjituri din Dobrogea. Nu te gândi la calorii, ci doar la cât de fericit e stomacul tău.
Iată două numere utile: 0240 575 250 (Popas) şi 0745 766 545 (Vals Sorin)
Degustări de vinuri
Măcinenii te pot învăţa să evaluezi resursele lui Bachus. Se face cam aşa: întâi il suni pe Dan Jalea la numărul de telefon 0744 663 193 şi îl anunţi că vrei să iei parte la o degustare. Ajungi la Alcovin, pe strada Viticultori nr. 2, te preia un degustător profesionist şi te poartă in tainele viticole. Te învaţă cum să plimbi vinul in pahar, cum să-l duci până la baza limbii, unde se află papilele pentru gustul amărui, cum să-i simţi buchetul minunat, apoi ţi se serveşte o bucăţică de brânză ca să uiţi ce gust a avut primul strop de vin, şi o iei de la capăt.
Nu vei pleca până nu vei şti de ce într-o cramă se aşază doua tipuri de pahare pe masă, de ce peste ele tronează un bol superb, ce vin să bei la friptură sau la aperitive, şi ce temperatură trebuie să aibă fiecare. Crezi că nu merge vinul pe căldura de afară? Nici pomeneală! Degustările se desfăşoară la răcoare, într-un cadru rustic, în Crama Dobrogeană sau în Pivniţa lui Terente. Pentru mai multe detalii dă click pe curtearegala.ro.
De-ale somnului şi de-ale gurii
Dacă am reuşit să te conving să dai o fugă până la Măcin, nu rămâne decât să te lămuresc unde dormi şi unde mănanci.
Te poţi caza la Pensiunea Turist, care are două stele şi o capacitate de 25 de locuri. Există camere de două şi de trei persoane, plus un apartament. Preţul este de 50 lei/noapte/persoană iar dacă tu şi prietenii tăi ocupaţi toate locurile, primiţi o reducere de 20%. La cerere, vi se poate găti borş de peşte sau alte mâncăruri tradiţionale. Rezervări poţi face la numărul de telefon 0240 571 763.
Iar foamea ţi-o potoleşti la restaurantele Magnolia sau Coco, iar seara poţi ciocni un pahar cu măcinenii la terasa Cin Cin.
Pentru alte lămuriri, click pe macin.ro sau forum.macin.ro.
Pentru revista Avantaje, Oana Racheleanu.
Citește și:
Fetele de la travelgirls.ro s-au îndrăgostit de Dobrogea de Nord
Modelling… my ass
E bine stiut faptul ca pe noi, fetele, ne gadila orgoliul fiecare compliment pe care il primim. Si daca dai peste niste oameni care iti gadila bine de tot orgoliul, le dai si bani, numai sa te lase sa te visezi o diva.
Am patit una groasa cam anul trecut, la Unirii, pe la Gogoasa infuriata. M-a abordat o gagica si m-a intrebat daca sunt model. Daca centimetri nu am prea multi, macar am simtul umorului. I-am zis: “Eu model? Nu ma vezi ca am un metru juma?” Zice: “Nu conteaza! Poti juca in reclame si cate si mai cate. Hai cu mine la etajul cutarica sa afli mai multe.” Cred ca eram intr-una din zilele in care ori ma simteam frumoasa, ori aveam nevoie sa ma simt frumoasa. Acum fiind vorba intre noi, sunt absolut constienta ca fizic nu sunt frumoasa si daca eman ceva ce atrage, cu siguranta e din interior (nu, dupa fraza asta chiar nu astept complimente).
La etajul cutarica era o vulpe batrana care asa ce mi-a admirat si ochii, si picioarele, si toate cele. Cand am plecat de acolo, mai sa ma deochi singura: “Pfuuu, ce frumoasa sunt, nene! Cum naiba n-am vazut pana acum?” Ideea era sa revin a doua zi cu 50 lei, taxa de promovare, si imbracata pentru shooting.
Cum nu-mi venea sa dau banii asa de usor, am mai cerut pareri in stanga si in dreapta. Prietenul meu, mandru nevoie mare: “Fata mea este model. E superba, minunata”. Mama, care m-a sustinut intotdeauna: “Da, draga mea, baga-te. Poate o sa ajungi celebra!” M-am prezentat a doua zi cocotata pe tocuri, cu fusta pana, corset alb simpatic si machiata pana-n dinti (ceea ce nu-mi sta in fire). A, si cu banii, bineinteles!
Destul de stanjenita de fotograful cel ursuz si de aparatul mult mai prost decat ala al meu cu care fac poze in excursii, am zambit fals in niste pozitii intepenite. Au iesit niste poze jalnice (chiar nu pot sa le spun fotografii). A ramas sa ma contacteze doamna (vulpea batrana) cand ma alegeau unii pentru reclame, modelling, filme etc. E destul de previzibil ce s-a intamplat, nu? Cotofana nu mi-a mai raspuns la telefon.
Mi-ar placea sa spun ca n-am mai auzit de ei, dar inca mai aud. Inca mai trag tepe naivelor ca mine care au nevoie de confirmarea ca sunt frumoase. Sunteti frumoase, fetelor! Va spun eu asta, va fac si poze si imi dati mie 30 de lei. Ca sa nu trag teapa chiar ca aia.
In aceasta perioada, dupa cum stiti, sunt in cautare disperata de job. M-a cautat o agentie de modelling pe ejobs, pe nume AL Cris Models (asa, i-am pus si pe Google) care recrutau oameni pentru emisiuni regizate, reclame, figuratie, modelling etc. Cum mi-am mai luat teapa asta o data, am zis ca nu ma mai duc la niciun casting pentru nicio reclama, niciun film, nimic. Insa atunci cand esti somer, (si credeti-ma ca stiu ce zic) iti surade orice sansa de a face bani. In plus, aveam timp sa ma plimb. Deci Oana cu timp dar fara bani, rezulta… interviu la o alta agentie de modelling.
Pe caldura cea mare, machiata discret, cu fusta de piranda (al carei design l-am modificat), cu ochelari pe nas si in piept, cautam de zor Aleea Bucovina.
In apartamentul in care a fost improvizat un birou, in care unii vorbeau la telefon, altii doi priveau la tv, o cucoana mi-a bagat un contract sub nas, intrebandu-ma scurt: “V-ar interesa sa apareti in emisiuni regizate?” In momentul asta m-am gandit la mama, care acum o saptamana ma chema sa vad o minunatie de fata, machiata cu negru si incercelata toata, care era prezentata de un baiat parintilor lui. Cand i-am auzit intrebarea doamnei, ii spuneam mamei in gand: “Si tu care nu ma credeai cand ti-am zis ca sunt emisiuni regizate.”
A inceput sa-mi enumere cateva manele de emisiuni in care as putea sa apar: (nu stiu daca astea sunt numele lor, dar n-am chef sa verific) Comanda la mine, Sa te prezint parintilor, Iubire imposibila, Intalnire pe intuneric (la ultima am facut ochii cat cepele -n-as fi zis!) etc.
Nici n-am citit contractul bine, ca am stiut unde sa-mi opresc privirea: taxa de inscriere – 50 de lei. Stiti pentru ce erau banii astia? Pentru niste poze oribile. Cand zic oribile, zic asa. Pai prietenul meu imi face poze de 274618042 de ori mai bune, fara niciun ban! Ha!
Buuun! Va multumesc pentru timpul acordat si o zi buna! Nu pot sa va explic cat de mandra sunt de mine ca nu am vrut sa fiu “model”.
Poate voi stiti mai bine: toate agentiile de modelling au o taxa de promovare? Exista agentii de modelling unde sa te inscrii si chiar sa apari in reclame? Pana cand gasiti raspunsurile, tineti bine de bani!
Plimbari si tentative de distractie
De cateva luni incoa’, de cate ori ne planuim sa facem vreo iesire, nu ne iese. Ba de ziua lu’ Cutaricu, ba in concedii. Ori renunta multi, ori ne “coim” cum spune o prietena. Si uite asa nu ne mai ies distractiile planuite. Insa cele neplanuite ies beton.
Acum mai putin o luna, intr-o joi, am realizat ca toti prietenii mei pleaca din Bucuresti iar eu ramaneam ca somera acasa. Imediat dupa ce am constientizat acest lucru, am spus mai in gluma, mai in serios, dar destul de autoritar: “Merg si eu cu voi” catre un cuplu de dragi prieteni care voiau neaparat sa evadeze, chiar si pe langa Bucuresti. Sambata dimineata (dar nu foarte de dimineata), am plecat catre Slanic Prahova. Am coborat in Mina Unirea unde ne-a stat inima de frica atunci cand am pasit in lift si de unde am plecat cu ovarele cat mingile de tenis, de la putinele grade celsius. Biletul e 14 lei dar experienta e minunata. Gasesti acolo ciocolata calda, teren de baschet, masinute, paturi si ce nu-ti trece prin minte (asta pt ca multi merg acolo la tratament).
Apoi am mers la Baia Baciului unde am platit 20 de lei intrarea dar ne-am distrat copios. La cat de tare imi e mie frica de apa, nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca pot face pluta! Bine, apa aia e atat de sarata incat ar pluti si un elefant. Ne-am echipat cu pistoale, catuse si maimutoi pictati cu noroi si apoi ne-am fugarit printre oamenii veniti la tratament, nu la dezmat (ca noi).
In concluzie ne-am distrat in trei, fara sa facem prea multe planuri. Eu mi-am facut rucsacul iar in dimineata de sambata am aflat unde vom merge. Seara ne-am intors acasa cu suveniruri ieftine de la Slanic Prahova pe care scrie Ikea.
A urmat ziua mea, care a picat, dupa cum spuneam, fix in timpul saptamanii. Dar dragii mei prieteni au uitat pentru putin timp ca a doua zi mergeau la serviciu si mi-au organizat o petrecere surpriza de mi-au tremurat mainile juma’ de ora. Si dupa cum am stabilit cu o luna inainte, in weekend am mers la Macin ca sa fac cinste pentru ziua mea. Din 13 persoane de pe lista, am ramas 6. Imi propusesem sa facem un gratar, sa stam la soare sau la umbra, apoi in alta zi sa mergem la echitatie. Numai ca eu nu m-am gandit ca e august si ca pamantul fierbe. Sambata am reusit sa ne mobilizam pe la 4 si abia mai pe seara ne-am ales si un loc de gratar. Fiecare voia sa faca ceva, eu voiam sa ii impac pe toti. Deci coiala.
Duminica a fost o alta poveste, cu final trist. Am facut traseul pe cai. Absolut superb! Peisaj linistitor si vanticel racoros. La final insa, calul meu a primit un impuls ce a venit din alta parte decat de la mine, si a rupt-o la goana. Pentru ca m-am panicat si am pierdut controlul, calul a facut fix ce a vrut. Adica a zburat ca vantul si ca gandul si m-a purtat prin padure, prin toate crengile care i-au iesit in cale. Din fericire, m-am tinut bine in sa. Din nefericire, m-am ales cu zgarieturi inestetice pe fata, gat, spate si mana stanga.
Desi eram ca venita de la razboi, vineri am plecat la Sfantu Gheorghe, pentru ca asa stabiliseram cu ceva timp in urma. Aceeasi poveste: de la vreo 20 de oameni, cati s-au aratat incantati, am fost 9. Drumul de la Tulcea (al naibii de lung) l-am facut cu un vaporas. Pentru cateva ore de chin si de transpiratii abundente, platesti 22,5 lei la Catamaran (un fel de rapid – 3 ore juma’) sau 17 lei la vasul clasic (adica personalul – 5 ore) daca ai noroc sa locuiesti in Tulcea, sa ai legitimatie de student sau un prieten bun care iti poate face rost de o legitimatie.
Festivalul de Film Anonimul, atat cat am apucat noi, mi s-a parut fain. Filme mai usor sau mai greu de inteles, abstracte sau educationale. Filme la greu. In camping umbra e aproape inexistenta, cozile la mancare si bautura cat Marele Zid Chinezesc iar tantarii, suparati ca le-ai incalcat teritoriul, isi fac dreptate lasandu-ti semne pe toata suprafata pielii tale arse de soare. Pe de alta parte, plaja de la Sf. Gheorghe este senzational de… necomerciala. Mi-a placut mult. Sper sa nu apara umbrelute si sezlonguri, pentru binele celor care vor sa mai bata atat amar de drum pana aici si anii viitori. Tragand linie pana aici, mai adaugand cateva tensiuni din aer si unele dureri lunare, ma bucur enorm ca n-am stat acolo decat 1 zi intreaga plus niste ore. Am concluzionat ca Delta Dunarii nu e pentru mine.
E ziua meeea!
Ieri am avut o zi plina, cu varf si indesat. Cand era soarele mai puternic si cand prezentatorii de stiri urlau mai tare “Stati la umbra!”, eu umblam dupa actele necesare somajului. Nu m-am mirat cand seara m-am ales cu o teribila durere de cap, dar nici nu m-a facut sa ma simt mai bine faptul ca am gasit motivul durerii. Si uite asa, la 12 fara ceva noaptea am inchis repede calculatorul si mi-am dat telefonul pe silent, caci nu aveam chef de “La multi ani-uri”.
Dar azi dimineata… cu totul alta poveste. Cum s-a crapat de ziua, ca un copil ce sunt, am inceput sa trag cu ochiul la telefon. Ce mesaj am mai primit? Cine m-a mai sunat? Deci vai de somnul meu. Plus ca a cantat o bufnita printr-un copac din fata blocului si m-am trezit, teleghidata, am luat borcanul cu sare si am aruncat pe geam, cum faceam in copilarie. Nu stiu daca am fost constienta de ce fac, dar imi tot repetam ca nu vreau sa mor de ziua mea, ca Madalina Manole.
Azi implinesc minunata varsta de 24 de ani. Si cand ma gandesc ca atunci cand o prietena a implinit aceeasi varsta, eu fiind mai mica cu vreo 3 ani, ma gandeam ca e suuuper mare, trecuta prin viata, matura si gata de maritat. Azi n-am niciun gand de maritat dar ma consider matura si sunt multumita de ceea ce sunt in momentul asta.
Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis sms-uri, mi-au scris pe Facebook, m-au sunat si mi-au transmis telepatic toate cele bune. Am adunat toate urarile de bine si atunci cand o sa simt ca imi scartaie vreo incheietura sau ma injunghie stomacul, o sa le scot din tolba fermecata pe cele de sanatate. Sau cand o sa ma simt mai putin hippie, o sa imi amintesc ca Elena mi-a urat sa fiu mereu flower power, cand n-o sa am chef de viata o sa recitesc mesajul de la Cipi “zambeste cat mai ai dinti, babo!” si cand voi fi dezamagita de ejobs o sa stiu ca oricum voi ajunge la un moment dat redactor sef la Click sau la Libertatea, cum mi-a urat Sorana. Am primit un mesaj dragut de la Orange in care imi spuneau ca imi fac cadou un anumit numar de minute. Si eu de fericire le-am trimis mesajul de “Multumeeeeeesc!”.
Pe langa ce mi-au urat prietenii, eu imi doresc sa vina apa calda.
